Că numai tu, cum numai eu In the city
În ochii tăi verzui De-atătea ori eu mă pierdui… Și-n alte tale brațe moi Am vrut să mor de-atâtea ori… Dorul
Leagănă-mă pe-un dor In the City
Cântă-mă ca pe o melodie de vară Când plouă mocnit și e seară. Pictează-mă în nonculori, Cum ai plecat de-atâtea ori…
Inima ta a prins drag de mine In The City
Te iubesc cum iubesc ploaia de vară pe câmpul de grâu. Privirea ta e precum razele de soare care pătrund printre picături,
Despărțire In the City
Lacrimi în perna mea. Vreau să fiu altcineva – Vreau să mă despart de tine, Vreau din nou să fie Bine. Tu
Rămâi cât vrei In the City
Mirosi a poezie mi-ai spus. Și ai dat pagina. Eu te-am privit nătâng, fără să înțeleg. Printre pleoapele tale grele mă privești
Ochi
Sfârșitul vorbelor rostite în necunoștință de cauză dirijează insuflare de viață în nou-născut. Catifea neagră de lut. Plecat, crescut… Fără a fi
Întrebări fără răspuns
M: Creatia survine din suferinta. Daca esti fericit si mai mult, multumit de tine, nu vei tinde sa evoluezi. A: Ce alegi?