De azi In the City
De azi am uitat mirosul tău… Din pernele muncite de somn și de sărutări… Am uitat cum se simte pielea ta pe
Inima ta a prins drag de mine In The City
Te iubesc cum iubesc ploaia de vară pe câmpul de grâu. Privirea ta e precum razele de soare care pătrund printre picături,
Rămâi cât vrei In the City
Mirosi a poezie mi-ai spus. Și ai dat pagina. Eu te-am privit nătâng, fără să înțeleg. Printre pleoapele tale grele mă privești
De Dor in the City
Există oameni pe care deși ți-ai spus de n-ori că nu vrei să îi revezi, viața ține morțiș să ți-i aducă din
Ochi
Sfârșitul vorbelor rostite în necunoștință de cauză dirijează insuflare de viață în nou-născut. Catifea neagră de lut. Plecat, crescut… Fără a fi
Întrebări fără răspuns
M: Creatia survine din suferinta. Daca esti fericit si mai mult, multumit de tine, nu vei tinde sa evoluezi. A: Ce alegi?
Nu te urăsc, dar nu te pot iubi- fragment
Crescut fără a fi vreodată cunoscut. În viața de dupa apus va crește un soare nou. Ridică încet cortina și vei decoperi
Despre moarte
intelegi? Uneori simt ca nu ai nici un dram de empatie pentru ceilalti. Sau ca esti superficial pana in rarunchiul fiintei. Eu
Culori
Albul din față îmi strigă mereu că simte nevoia de a fi umplut. Negrul îmi cere să-l mângâi cu buzele în