În ochii tăi verzui
De-atătea ori eu mă pierdui…
Și-n alte tale brațe moi
Am vrut să mor de-atâtea ori…
Dorul de tine cu mine
Dorul de noi și de bine…
Dragul de tine.. ești bine?
Cum tremură carnea pe tine…
Ce ai lăsat nespus, e dus…
Cu fiecare gând ascuns-
În toate gemetele mele,
În zborul unei răndunele.
Eu te-am iubit. Dar tu?
Mă minți mereu că nu.
Eu mă prefac să cred
Iar tu zâmbești că pierd.
Căci tot ce-a fost e mort
Eu nu mă mai întorc.
Indiferent că te iubesc
Indiferent dacă greșesc.
Și tot ce-am dat și n-am primit
Ți se va-ntoarce înzecit
Și toate lacrimele mele
Vor șterge-al tău sărut cu ele.
Dragostea de tine
Ce-odat’ trăia în mine
Încet, încet dispare
Și zi de zi tot moare…
“De ce-ai plecat și unde ești?
De ce dispari ca în povești?”
Mi-e frică că m-ntrebi mereu
Și-atunci mă-ntorc. Ce Dumnezeu!
Răspunsul n-are rezolvare
Și șterge-această întrebare
Căci știi la fel cum știu și eu..
Că numai tu, cum numai eu…
Până data viitoare,
A voastră,
Roxie In the city