Oamenii spun că dragostea noastră e toxică.
Dar ce știu ei…
Eu cred că sunt prea mici să-nțeleagă,
Prea amorțiți ca să vadă…
Dragostea noastră nu e ca ei –
Cei geloși
Când ne văd împreună
Si bucuroși
Când ne văd despărțiți.
Căci nu au puterea să cuprindă infinitul
Care se întinde între noi.
Doi.
Ei greșesc. Noi avem dreptate!
Tigara de după mi-e egal necesară
Precum mi-e îmbrățișarea ta.
Fără ea,
Nu se încheie o zi frumoasă,
Fără ea,
Acea noapte nu a fost adevărată.
Fără ea,
A fost doar în mintea ta.
În mintea mea…
Cum ești tu… de atâtea ori…
Cum sunt eu… de câte ori?
Când sunt trează și nu ești lângă mine
Simt ca dorm.
Când dorm și nu ești lângă mine
Simt că mor.
Am nevoie de tine ca de fiecare fum
Pe care îl trag cu nesaț din țigară,
Să intre cât mai adânc în pieptul meu,
La fel ca tot ce-a fost aseară.
În inima mea, în inima ta.
Te urăsc pentru că te iubesc
Atât de mult încât mă atingi.
Dincolo de carne…
Cu vorbele tale, cu gândurile tale
Atunci când nu ne vorbim,
Când ești departe de mine, de noi.
Doi.
Te urăsc cum urăsc și țigara pe care o țin strâns între degete
Și văd cum în fața mea se va stinge în 3,
Doi,
1.
S-a stins! Asemenea șoaptei tale.
În urechea mea…
Asemenea sărutului tău
Pe pielea mea…
Dat pe ascuns, când crezi că dorm.
Te urăsc pentru că îmi ești necesar.
Știu că îmi fac rău –
Cu mâna ma, cu gura mea.
La fel și cu țigara asta,
Păcătoasă, ca și tine. Ca și mine.
Ca și noi. Amândoi.
Doi…
Și-mi place. Și-ti place.
De mine. De tine.
De noi
Doi…
AmânDoi
Bolnavi. De iubire.
Și de lipsa ei.
Cu fiecare zi ce trece, mai aproape de tine
Mai departe de ei.
Mai aproape
De moarte –
Pentru tine poate fi chiar mâine,
Pentru mine poate fi chiar ieri
Vreau să pleci și să revii…
Când nu o să mă primești
Înapoi.
Pe data viitoare,
A voastră,
Roxie