E prost ce ai făcut In the City

Dac-ai crezut c-a fost mai mult

E prost ce ai crezut…

Dacă mi-ai scris să nu te uit,

E prost ce ai făcut.

 

De mâine plec și nu mai sunt.

Nu-i nici un înger pe pământ

Să poată iar să ne împace,

El nu mai vrea și nu-i mai place.

 

De sus chiar a văzut și știe

Ce dulce-amar îmi faci tu mie.

De ieri plâng stelele pe cer

Eu nu mai sper, eu nu mai sper.

 

Ce mi-ai făcut, și Luna știe –

Nu ne mai ține cununie

De Soare, n-am ce să mai zic,

Vede și el cât ești de mic.

 

Și dac-ajung la Dumnezeu,

Cum el m-apară mereu,

Mi-e frică să nu te rănească,

Pe loc să mi te pedepsească.

 

Mă rog la El să te ascundă,

Să nu mai fii decât o umbră,

Un cântec vechi care mai doare,

Ce ieri a fost și astăzi moare.

 

Dezleagă-mă pe nesimțite,

Sărutul să nu-i mai țin minte!

Dezleagă-mă încet, dar bine

Să uit că m-a iubit pe mine!

 

Aruncă-mă cu drag pe-un nor,

Să scap de el, să plâng de dor

Să uit, să zbor, să plec, spre cer

Să nu mai sper, să nu mai sper.

 

Până data viitoare,

A voastră,

Roxie

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *