M: Creatia survine din suferinta. Daca esti fericit si mai mult, multumit de tine, nu vei tinde sa evoluezi.
A: Ce alegi?
M: Sa fii un om mic
A:Sau un geniu
M: Vreau sa ating perfectiunea
A: Atunci accepti pactul cu Necuratul. Altfel nu se poate.
M: De ce cu el si nu altfel?
A: N-ai spus tu ca Dumnezeu e Lumina?
M:Iubirea
A: Iubirea e inlntuierea sinelui
M: Si totodata descatusare
A: Inchide urechile si deschide-te catre viziune. Ceea ce crezi tu ca e adevarat e o lume ambigua si rece a carei existenta este platita cu sange.
M: Nu cred in nimic asa cum nu cred in a fi. Ceea ce acum ma face sa ma desprind de cel vechi nu e suferinta, nici reverie. E golul care imi mananca seva. MA goleste de sange si de putere.
A: Te las sa cobori. Acolo te regasesti si te recunosti.
M: Acolo e intotdeauna frig. .
A: Frigul te trezeste
M: Frigul ma ingheata.
A: Te face sa alunceci mai departe. E alb.
M: Si negru dedesubt.
Mi-e atat de dor..
A: De ce?
M: De liniste
A: Pacea este pentru cei limitati. Nu aduce multumire decat lor, celor mici.
M: Esti ingust .
A: Mai putin ca ei.
Cere-mi orice.
M: Si-mi vei da? Te crezi puternic. Dar ce as cere te sperie.
A: Iubirea?
M: Moartea
A: MEA?
M: Nu . mea
A: Moartea ta e ceva ce ti-as putea oferi, cu pretul vietii mele. Accepti?
M: Nu!
A: Hai sa fugim. In alt univers, paralel in alta dimensiune, sa calatorim in spatiu. Alege. Orice, dar aici nu mai stau. Nu mai vreau. Nu mai pot
M: Te limitezi. Opreste-ti gandul. El te trage cu ghearele lui insangerate si alabstre in marea inspumata. De acolo nu mai poti chema nici un porumbel. Iar maslinul zgribuleste parasit.
A; Mintea e dusmanul cel mai mare al omului.
M: Si atunci oamenii ce raman sa fie?
A: Plastilina. In maini de corporatist.
M :Ai putea sa -ti implinesti singura dorinta.
A; Dar atunci nu as mai ajunge sus,
M: Sus, jos. Ce conteaza?
A: Sus as putea sa zbor.